Acolo, în acea respirație suspendată între zi și noapte, m-am regăsit. O figură solitară în vastitatea de după, umbra mea lungă și subțire se întindea, încercând să atingă marginile luminii ce pălea. Lumea din jurul meu, o pânză scăldată în melancolia furtunilor trecute, vorbea în șoapte despre reziliență.
În mâinile mele țineam rămășițele unei zile care aproape că nu a fost. Degetele mele, pătate de aurul amurgului, tremurau sub greutatea frumuseții efemere. Soarele, ascuns sub nori, șoptea secrete despre un mâine încă nenăscut, despre ceruri limpezite de lacrimile furtunii.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.